Prima pagină > Joburi > Interviu cu prelungiri

Interviu cu prelungiri

Vi s-a intamplat vreodata sa fiti sunati din senin si invitati la un interviu pentru un job (desi nu ati aplicat direct pe niciun site)? Este unul din momentele de glorie in care spui „bah, sunt cineva, am fost observat din multimea de prosti” si te pregatesti sa dai tot ce ai mai bun pentru a obtine o slujba superioara … ermm, de fapt nu jobul conteaza atat cat conteaza beneficiile, pentru ca maine m-as angaja maturator pe un salariu de manager🙂.

Intr-o dupa-amiaza de toamna, in timp ce „navigam” printre bezmeticii de pe strada in dorinta de a ajunge acasa, ma suna o tanara cuconita cu prune in gura:

Ea: – „Buna ziua! Domnul X?”
Eu: – „Da, buna ziua” … deja vroiam sa inchid, crezand ca e unul din operatorii aia care vor sa te imbarlige sa cumperi ceva
Ea: – „Va sun de la firma …[mhmhmh]” … indescifrabil … ori si-a pus batista la gura, ori era cu gura in slitul lui sefu’
Eu: – „Da, spuneti, va rog!”
Ea: – „Am gasit CV-ul dumneavoastra si, din experienta pe care o aveti, sunteti potrivit pentru postul vacant de Project Manager din firma noastra … Ati fi interesat sa veniti la un interviu?”
Eu: – „Da, bineinteles” … mai ales ca nomenclatura suna a „portofel suculent”
Ea: – „Bine! atunci am sa va trimit pe email adresa, date de contact si am sa astept confirmarea dumneavoastra”
[salutari cordiale si inchis telefon]

Ajung acasa si verific mailul. Duduia era de la firma F******m (vreau sa imi pastrez totusi anonimatul pe acest blog si nu am sa va dau denumirea exacta), o companie destul de mare si de profitabila. A programat interviul a doua zi la ora 12:00. Deh! asa e cu interviurile astea: ca sa te prezinti, trebuie sa te invoiesti de la actualul serviciu sau sa iti iei o zi de concediu! Bun, am verificat firma respectiva pe www.desprefirme.com, pentru a vedea feedback-ul celor care au lucrat pe acolo si mi-am luat urmatoarea zi libera de la serviciu.

Ziua interviului #1: ajung la sediul firmei (cu 10 minute inainte de interviu), de la strada Mama Dracu’ doua statii de troleu, in fata unei „ce a fost odata cladire”, urc la etajul cu pricina si o caut la departamentul HR pe „tanti Nuti” pentru interviu … bineinteles ca nu era acolo. Una din colegele ei de birou o suna pe mobil, afla pe unde este, si ma conduce 2 etaje mai jos.

Apare si Nuti, imbracata office, ma saluta si isi cere scuze pentru incurcatura: in camera de sedinte era un alt candidat, pentru un alt post, deja in sedinta. Huh? L-o fi chemand si pe ala ca pe mine? … ma rog, il ia pe „nesimtit” de guler sa il traga afara in timp ce omul isi aduna mapa si geaca si intru EU, unicul, incomensurabilul. Bineinteles ca interviul a fost in 3: Nuti, eu si nenea ala care urma (daca ar fi fost sa fie) sa imi fie sef. Nuti statea intr-un colt cu o copie dupa CV-miu si tot „imi facea mustati si coarne + floricele” (ce altceva putea sa mazgaleasca cu pixul pe hartie??), discutia purtandu-se intre mine si nenicul ala. El intreba, eu raspundeam, el nota pe CV: despre experienta, despre ce si cum … Boon, trec cele 20 minute de discutii si se termina si interviul … ne salutam de despartire, iar Nuti -cea marginalizata in timpul discutiei- prinde viata si mormaie si ea ceva. A ramas ca ma suna peste 1 saptamana … stiu eu ce inseamna „va sunam noi”!

Surpriza, trece saptamana si ma suna spunandu-mi ca am trecut de primul interviu si sunt invitat la al doilea. „Excelent!”, zic in sinea mea, si imi mai iau o zi de concediu (ca si asa, ce sa faci cu 21 zile libere legale din 365 cate are anul?).

Ziua interviului #2: invatasem drumul: mergi de ti se acreste, ajungi pe 2 picioare umblatoare, fentezi cainii din stanga, dai cu geanta in aia din dreapta si ajungi la „office” cu 10 minute inainte de ora programata. De data asta o gasesc la birou pe Nuti. Mergem iar 2 etaje mai jos, iar ne intalnim cu „nenea mini-sefu'”, iar interviu in 3, iar aceeasi discutie, iar aceleasi intrebari si raspunsuri, iar „desenat coarne si mustati” … DAR, stupoare! De data asta discutam si despe bani (malai, cascaval, salariu, marafeti, etc.). Nenea „mini-sefu'” ramane blocat cand ii spun ca vreau aceeasi suma de bani (care e trecuta pe CV) si pe care o vede acum cu uimire, pentru „prima data” desi era acelasi CV mazgalit de pixul lui.

Mini-sefu’: – „Arrrm, stiti, nu putem sa va oferim de la inceput atat … dar putem sa va un salariu fix + bonus in functie de vanzari” (sper ca mai tineti minte functia de vanzari …f (x) = limn->∞n x  unde x=incasari !)
Eu: – „Ok, nu e nicio problema” (desi slujba nu avea nimic in comun cu vanzarile si practic nu aveam cum sa influentez cresterea/scaderea lor … salariul oferit fiind cam 60% din cat cerusem in CV).

Iar salutari, iar „va sunam noi” …

Ma suna iar peste 1 saptamana ca sa mai facem un interviu … ce mi-e cu 2 zile pierdute, ce mi-e cu 3!?

Ziua interviului #3: de data asta cainii s-au ascuns! Interviu in 4: pe langa cei 3 de mai sus, mai apare un „dudui” care pare-se era mai in tema cu ceea ce urmam sa fac. In mare au fost cam aceleasi discutii (un pic accentuate pe latura practica) si o renegociere a salariului (din ce mi se oferise, s-a ajuns la mai putin … dar, fie! mai invat ceva, chiar daca nu o sa fiu mai bogat!). A ramas ca „va sunam noi peste 1 saptamana”…

De sunat nu a mai sunat nimeni, dar am primit un email (de la Nuti)
TO: undisclosed recipients: […] ne pare rau, dar nu ati fost selectat intrucat nu aveti pregatirea necesara […]

Huh!?!?!?! Voi ma sunati ca sunt potrivit pentru post, voi ma faceti sa pierd 3 zile de concediu cu interviuri stupide in celalalt capat al orasului si dupa 3 interviuri imi spuneti ca „nu am pregatirea necesara”?? Pai de ce m-ati mai chemat de la bun-inceput?

Aici mai mult ca sigur „pregatirea” a fost in functie de salariul cerut … cine a cerut mai putin a castigat (indiferent de pregatirea pe care o avea), ca asa e la HR.

Categorii:Joburi Etichete:,
  1. 20 Aprilie, 2010 la 6:55 pm

    Eheee, cati din astia mi-au disparut mie in ceata nu de la cat de mare era salariul, ci de la faptul ca il cam voiam frumos si legal tot in cartea de munca…
    Bine, ca daca le ceri in Romania 40 de milioane pe un job care lor le aduce cateva zeci de miliarde lunar se fac toti maro la chilotei. Avantaj la mine ca n-am credite, n-am rate, n-am masina, n-am intretinere si nici muiere sa imi urle in cap ca nu aduc bani in casa. Asa ca am tot stat pe bara frumushel
    Si acum sunt un personaj ceva mai important decat eram inainte, ceva mai bine platit decat eram inainte, si in mod sigur discut la un nivel mai inalt pentru ca lucrez pentru o firma oarescum multinationala. Sigur ca se putea si mai bine, sa vina Bill Gates sau Steve Jobs inlacrimati la mine si jalba in protap sa binevoiesc sa le revolutionez vanzarile si marketing-ul. Dar sa fim totusi rezonabili, traim in Romania, ce dracu’!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: