Prima pagină > Nu a fost sa fie > Legea dreptului de autor

Legea dreptului de autor

Cunoscuta si sub denumirea de Legea 8 / 1996 (modificata ulterior de Legea 285 din 2004 ), Legea privind dreptul de autor este o nebuloasa, o insiruire de articole si prevederi (imbecile) ce pot fi interpretate in fel si chip astfel incat sa te puna in ilegalitate ca si individ/consumator.

Fenomenul pirateriei nu este o noutate niciunde pe lumea asta, dar a luat amploare odata cu dezvoltarea tehnologica si mai ales odata cu extinderea numarului de utilizatori de PC-uri. „Pierderile” declarate de producatori in urma pirateriei se datoreaza in special urmatoarelor opere: muzica, filme, jocuri si aplicatii PC … exact „ramurile” producatoare de bani multi. Desi acoperite de lege, opere precum: scrieri, scenete, sculpturi, picturi, opere de teatru, s.a.m.d. nu mai starnesc demult interesul publicului imbuibat de porcarii comerciale.

La noi pirateria (din categoriile banoase) exista de cand haul, adaptata fiind la tehnologia existenta:

– prin anii ’80 se umbla cu benzi de magnetofon ce puteau fi copiate folosind 2 agregate legate printr-un cablu
– tot prin ’80 mai existau discurile pick-up ce ofereau o calitate sublima a auditiei si, sincer, nu am auzit de viniluri copiate
– prin anii ’90 aveam casete audio pe banda magnetica si video-uri (VHS) … acolo se faceau copii in dusmanie, sau se inchiriau de la „firmele de bloc”
– intre ’94-2000 deja aveam PC-uri, dar nu aveam retele sau internet, asa ca desfaceam PC-ul luam HDD-ul si mergeam cu el la „umplut” prin prieteni
– in jurul anului 2000 au aparut si primele unitati optice pt PC-uri … cumparam ca nebunii CD-uri contrafacute de bulgari/rusi sau inscriptionam discuri la prietenii care isi permiteau o unitate RW
– dupa 2002 deja lucrurile au ajuns la stadiul actual: internet, click, save as … , enjoy!

Genul acesta de „activitate” prestata de din ce in ce mai multi oameni + foamea de bani a atras atentia si asa s-a elaborat pentru prima data, in 1996, o lege anti-piraterie … nu neaparat ca ne trebuia, dar a fost impusa din Vest. Ma rog, interesul poarta fesul … dar ce a iesit din asta? Pai au fost arestati 2 bajeti (abonati RDS, important de stiut) care au facut download/upload ilegal pe DC++ si au fost confiscate si distruse, ATENTIE, produse piratate (adica acele copii care erau destinate comercializarii si obtinerii de profituri ilicite).

Practic, in tara asta, daca s-ar aplica legea „ca la carte”, mai mult de 80% din populatie ar fi in puscarie (bineinteles, dupa ce s-ar construi mai multe stabilimente de acest gen) iar restul ar ramane pe la sate sa sape pamantul (adica exact acei oameni care nu au contact cu tehnologia), veniturile la buget ar scadea dramatic. Ce ma intriga este ca din tot „fas”-ul asta, cele mai grave delicte sunt cele legate de muzica/filme/programe … dar nimeni nu priveste mai departe de deget: xerox-urile din facultati si campusuri unde se reproduc cursuri si carti de la A la Z intr-un volum impresionant … aia tot piraterie este (reproducerea fara acordul autorului)!!!

Pentru ca tot am ajuns la latura software, pedepsele se fac doar pentru emiterea/facerea publica a continutului protejat … cum ar fi: daca doar descarci, e perfect OK … daca si share-uiesti, puscaria te mananca! E exact ca la viol: il arestezi pe ala care da, nu si pe ala care ia.

Avem o problema aici, cu internetul asta: presupunand ca internetul este spatiu public si eu navighez la pu*a goala de acasa, nu ar trebui sa fiu saltat si de politie pentru comportament indecent? Daca fumez acasa in timp ce navighez, nu ar trebui sa primesc si amenda pentru fumat in spatiu public? Daca navighez pe net in timp ce stau pe WC, nu ar trebui sa fiu amendat pentru „dejectare in loc public”?
De ce se incearca impunerea internetului ca si loc public, cand nu este? Pentru ca e foame de bani … unii isi imagineaza ca daca eu nu as descarca (ilegal) un album cu muzica, de exemplu, m-as duce in graba la magazin sa il cumpar (ca sa reduca din „pierderile” fictive)🙂 … Ei bineee, NU!

Ia sa vedem ce ineptii debiteaza puletii astia de la ORDA (‘OR DA sau NU ‘OR DA …):

Art. 140.
Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda de la 200.000 lei la 3 milioane lei, daca nu constituie o infractiune mai grava, fapta persoanei care, fara a avea autorizarea sau, dupa caz, consimtamantul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
a) aduce o opera la cunostinta publica;

si

Cap IV Art.15
(2) Se considera publica orice comunicare a unei opere, facuta intr-un loc deschis publicului sau in orice loc in care se aduna un numar de persoane care depaseste cercul normal al membrilor unei familii si al cunostintelor acesteia, indiferent daca membrii care compun acel public susceptibil de a receptiona astfel de comunicari pot sau nu sa o faca in acelasi loc sau in locuri diferite ori in acelasi timp sau in momente diferite.

Ce concluzii tragem de aici?

– toti manelistii si cocalarii care dau muzica la maxim in masina la semafor ar trebui amendati/arestati
– toti cocalarii care freaca menta pana tarziu in noapte cu muzica la maximum printre blocuri ar trebui amendati/arestati de 2 ori (inca o data pentru masturbarea deranjarea ordinii publice)
– toti aia de dau muzica mai tare si se aude si pe la vecini … arestati si ei
– aia care au ringtone-uri smechere la telefoane … arestati

Nu o sa se intample asta in veci … de ce nu ziceti de fapt ca Legea drepturilor de autor reprezinta doar Drepturile producatorilor (art.103-106), pentru ca la asta re rezuma de fapt???

Pe undeva prin codul de lege se specifica faptul ca autorul de drept poate vinde producatorului (casa de discuri, tipografie, etc.) dreptul de a publica opera contra unei sume fixe sau a unui procent (5%) din incasari, dar sa nu depaseasca 12.500 euro. Adica, din toata tarasenia asta, autorul ia praful de pe toba iar grosul se duce la producator (95%) … si totusi se flutura „drepturile de autor” ca si lege contra pirateriei. Cat costa un CD? 20 lei? Prefer sa ii platesc direct autorului 10% (2 lei) decat sa ii imbogatesc pe rechinii aia de la casa de discuri. De ce?

Pentru ca in Romania bataia de joc a devenit obisnuinta: cumperi un CD (original) local cu o coperta imprimata prost si cu doar 4 file (2 pe fata si 2 pe spate), cu un sticker de prost gust si cu un rahat de disc (imprimat mai prost decat CD-urile contrafacute de bulgari) cu o calitate execrabila a sunetului!!! Intamplator am cumparat un astfel de disc si ulterior am descarcat de pe net acelasi album (flac, lossless) … diferenta de la cer la pamant! Decat sa mai dau banii pe CD-uri originale cu o calitate de cacat (probabil sunt inregistrate din mp3-uri la 96kbps), oricat de mult mi-ar placea un album, prefer sa il iau deocamdata de pe net …

Va las pe voi sa va ganditi ce afaceri exista intre ROTON, Electrecord, Cat Music, A&A Records, Media Pro Music si altii, si cei ce ne guverneaza … de ce sunt anumite piese difuzate la radio de 30 de ori pe zi si cum devin hit-uri …

Categorii:Nu a fost sa fie Etichete:
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. 17 Aprilie, 2010 la 9:43 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: